Jocul si SPORTUL

 
JOCUL ŞI SPORTUL

Utilizat încă din perioada preşcolară, jocul de întrecere pregăteşte “terenul” pentru manifestările de tip performanţial de mai târziu. În acelaşi timp, sportul pentru toţi (sportul de mare performanţă prezintătrăsăturile sale specifice, accesul indivizilor la el fiind limitat) presupune manifestări tipice ca libertatea şiiniţiativa acţiunilor, motivaţia imediată, legate de înseşi activitatea desfăşurată, satisfacţia efectuării unor acţiuni care scot în evidenţă calităţile şi măiestria personală ş.a.

 Într-un tablou al jocurilor practicate până la 13 ani, Rose Vincent aduce în discuţie următoarea succesiunea acestora: jocuri de explorare, de distrugere, de agilitate, de compensaţie, de imitaţie şi, în sfârşit, jocuricu participare reglementată. Deşi succesiunea amintită nu este foarte exactă, observaţiile contemporaneindică o trecere de la jocurile cu caracter funcţional la cele de performanţă

Practicarea acelor jocuri de luptă şi de performanţă care presupune angrenarea tuturor posibilităţilor fiziceşi psihice în vederea obţinerii performanţei corespunde dezvoltării dorinţei de afirmare a personalităţii, prin compararea cu ceilalţi, prin etalare calităţilor, prin impunerea voinţei în afara altora. Nevoia de performanţă, care stă la baza motivelor sociale ale activităţii umane, este prezentă atât în jocurile copiilor,cât mai ales, în întrecerile din sportul propriu-zis.

Jocurile sportive, deşi păstrează unele caracteristici pe care psihologia jocului copiilor le-a scos înevidenţă, prezintă şi alte caracteristici care provin din specificul activităţii sportive, a cărei caracteristică principală o constituie competiţia, ca formă organizată de obţinere a performanţei. Nici celorlalte ramurisau probe sportive nu le sunt absente caracteristicile jocurilor. Activitatea sportivă, de performanţă şi mare performanţă, presupune adeziunea şi participarea liberă, deoarece cerinţa de a obţine performanţe înalte,de a fi permanent în formă, obligă la antrenamente intense şi frecvente. Ea are pentru individ, până la unanumit nivel, semnificaţia unei ocupaţii dezinteresate, neproductivă, recreativă şi deconectantă. În acelaşitimp, a practica o ramură sau o probă sportivă înseamnă o manifestare a isteţimii, a îndemânării, dârzeniei,stăpânirii de sine, pentru satisf
acţia succesului sau a faptului de a desfăşura o activitate în care aparemanifestarea tipic sportivă

.În ce priveşte jocurile, ele prezintă o serie de trăsături prin care apropierea de activităţile sportive aparefirească. În constatările sale, Chateau J. spune că adevăratul joc este serios atunci când are reguli severe şi presupune osteneala până la istovire. El afirmă, de asemenea, că jocul constituie o lume aparte, diferită decea a adulţilor. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre sport: este o lume aparte, diferită de cea obişnuită,creează într-un anumit fel o “iluzie” fără a fi însă lipsit de intenţionalitatea conştiinţei în declanşare, ca şiîn efectuare şi apreciere

Jocul, ca şi sportul, constituie, în acelaşi timp, prilejuri de desprindere şi detaşare de activităţile cotidiene,ca şi  de  compensaţie

 Deşi aflate la niveluri motivaţionale diferite, atât unele, cât şi altele reprezintă mijloace de formare a personalităţii, tonificând şi echilibrând psihic organismul, contribuind la integrarea socială a individului, lacare se adaugă aportul terapeutic, de recuperare

Aproprierea dintre joc şi sport este marcată şi de un alt element, şi anume caracterul lor reglementar. Deşiliber, spontan, jocul cu partener presupune reguli, reglementarea în sine rămânând o caracteristicăfundamentală a jocului, chiar dacă uneori regulile sunt schimbate sau, pur şi simplu, ignorate. Sportul esteun produs al societăţii adulte şi presupune nevoia respectării unor anumite norme valabile, dincolo delimitele unei comunităţi sau ale unui teritoriu (şcoală, cartier etc.), mult mai stricte, formalizate,obligatorii, foarte multe dintre ele fiind create pentru a stăvili violenţele fizice, ce pot apărea în fiecaremoment al întrecerii.

 •Aşa cum precizează J. Piaget, acceptarea şi respectarea regulilor, determină pe copil să participe la efortulcomun al grupului din care face parte. Subordonarea intereselor personale ale colectivului, luptă pentruînvingerea dificultăţilor, respectarea exemplară a regulilor de joc şi în final succesele vor pregăti treptat pecel ce va fi capabil să se integreze cerinţelor societăţii